duminică, 18 mai 2008

Un cantec trist

Eram acolo...si planam deasupra lumii.Dar eram singur.Te vroiam.Precum pescarusul, am deviat putin de la directie, si am incercat sa te prind din realitate, aducandu-te alaturi de mine.Nu stiu de ce, dar te-ai opus.Lumea se intorsese cu sus-ul in jos.Zburam in continuare, dar spre pamant.M-am prabusit.Aripile mi s-au frant.A fost un cantec trist.N-a mai existat noapte, zi, somn.Imi plangeam aripile.Incercam sa nu te incurc, ma simteam ca o povara...o pasare ce isi pierduse sensul vietii.Cu toate astea nu ti-am spus niciodata.

Acum e altceva.Cu toate astea nu pot uita ca inainte de zambete, tu m-ai facut sa plang...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu