joi, 20 noiembrie 2008

Eu cred

Poti sa te trezesti in mijlocul tacerii.Nu trebuie sa faci nimic.Pur si simplu.Taci si te uiti.Ai putea sa inchizi ochi.Ai putea.Dar nu poti.Mai bine vezi totul.Gandurile ce iti vin in minte atunci cand ii inchizi te zdruncina mai rau decat ceea ce vezi.Si vezi.In inocenta ta, poti sa pui intrebari.Poti sa nu.In ambele cazuri inveti in continuare sa taci.Pentru ca raspunsurile nu vor imbunatati cu nimic situatia.Vei intelege abia mai tarziu ce cuvinte bolnave auzi.Toata linistea iti aduna ganduri de tot felul.Visele infloresc, pentru ca orice este un vis.Inveti sa nu mai crezi ca ranile vor disparea.Poti sa visezi la asta.Dar inveti rapid ca visele nu hranesc.Visele ranesc.Aschiile viselor spulberate iti intra adanc in suflet.Nu exista leac.

La un moment dat, tacerea inceteaza.Brusc te trezesti lasat singur, intr-o lume in care totul este nou.Nu este nimeni sa te invete nimic.Esti doar tu.Normal ca lacrimile tale racoresc podeaua camerei.Oricine ar plange.

La un moment dat lacrimile se usuca pe obraz, si incepi sa inveti singur totul.Inca nu intelegi de ce.O faci pentru ca ai nevoie.Te ai pe tine si o jumatate.Un copil inocent, privind cerul, cu soarele si norii sai.Nu e nimeni sa te ia in brate si sa te acopere cand ploua.Ploaia te uda prima.Lumea iti spune ca pacatele nu sunt bune.Dar dupa toate astea, mai crezi pe cineva?Pacatul iti dizolva incet inocenta.Normal ca esti un ciudat.Dar picaturile de ploaie se usuca in lumina soarelui.Asta daca stii sa te intorci si spre soare.

Nimic nu te mai sperie.Esti obijnuit sa fi nevinovat, si de aceea te faci vinovat.Oare e cineva acolo undeva caruia sa-i pese?Oare ai fost nevinovat cu un scop?Ai lumea ta, si te-ai pierdut in a lor.

Lumea lor pare atat de simpla.Poti sa repari orice din ea, daca esti lasat.Nu exista secrete.Toata lumea crede ca esti cel mai norocos.Nu ar vedea in tine urme de durere.Zambetul care iti incolteste usor in coltul gurii le intareste gandul.

Dar in suflet esti macinat de regretul ca in lumea ta nu mai poti repara nimic.A fost stricat pentru totdeauna.

Ai un singur vis.Atat.Ca si lumea ta sa cunoasca stralucirea.Si te intrebi.Oare visul e prea maret ca sa fie vreodata real?Oare dorinta e prea adanca sa fie refuzata?Cateodata simti ca vrei sa dispari.Dar nu poti.Esti curios.Vrei sa aflii raspunsul de la cineva, pentru prima oara in viata.Acesta este El.Doar El iti poate raspunde.Si crezi, din tot sufletul, ca acest raspuns iti va vindeca toate ranile.

Eu cred.

2 comentarii:

  1. eu zis sa nu te mia gandesti la ce crezi:P

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi se pare foarte interesant cum scrii. Adica, sunt de ceva ore cu un ceai cald in mana si cu ochii atintiti in monitor, citind fiecare articol. :)

    Poate pentru ca in multe din articolele tale ma regasesc.

    Keep writing! :P

    RăspundețiȘtergere