miercuri, 24 septembrie 2008

Missing You

Intrucat blogul meu se plictiseste, am decis ca as putea, de ce nu, sa si explic ceea ce simt, sau ce vreau sa exprim atunci cand scriu versuri pe care le transpun in muzica, intrucat nu toti se chinuie sa inteleaga ce vreau sa spun, asta daca chiar vrea cineva asta.Fiind o tara libera, nu pot sa ma leg de arborele vostru genealogic, sau de rude decedate, pentru ca fiecare are dreptul sa asculte ce doreste.

In cazul in care este cineva care habar n-are despre ce vorbesc, fac precizarea ca pasiunea mea este muzica, pasiune pe care vreau sa o transform in meserie (de artist), si in acest post voi discuta una din compozitiile mele recente.Muzica si versurile imi apartin in totalitate.La fel si vocea de pe piesa, si orice altceva legat de ea.Sa trecem la subiect:

Astazi am ales ca subiect Missing You.In primul rand, trebuie sa ascultati cantecul, pe care il gasiti atat pe myband, cat si aici, pentru ca stiu ca lenea tinde sa devina suverana printre utilizatorii de internet:



Ok.Presupunand ca ati dat play, sa trecem la explicatia propriu-zisa:

Motivul cantecului - o relatie de dragoste incheiata, nu de curand, relatie in care tu ai sperat foarte mult, si care iti lasa un puternic nod in gat:

Strofa I:

It`s a rainy day today
The drops just seem to guide you trough your way
As they just pass me...
And they do not stop.

The sun behind the clouds reminding me
Of good old times, of you, of me, of we...
Will be lighting up
In another direction.

Este Septembrie.Afara ploua.Iti simti sufletul inecat de atatea ganduri, precum piciorul intr-un adidas ud.Te uiti la picaturile de ploaie ce bat din spatele tau.Asta iti aminteste de ea, de cum se indeparteaza de tine, fara ca tu sa poti face ceva.Nu poti opri ploaia.Asa cum prognoza meteo o poate anunta, tu simteai ca se aduna nori grei.Insa ai incercat totul, fara rezultat.Te uiti sus pe cer.Undeva, departe, in spatele norilor se vede soarele.Parca s-a intors cu spatele la tine, si lumineaza in partea opusa.Soarele este ea.Te gandesti cum odata iti mangaia sufletul cu razele sale calde, si cum lasa loc furtunii ce ti-l va inunda, luminand acum si mai puternic alte cai, pe care nu vei mai trece niciodata in drumul vietii tale.

Refren:

I miss the words, so simple, yet so hard
To hear, that could have brought me smiles
Or tears...
I miss the one you were

But pieces never glue the same,
And even if you`ll turn, my name
Won`t be the fire, lighting up your heart,

Farewell…


Ploaia se transforma in furtuna.Te gandesti ce se intampla de fapt.Iti dai seama ca ti-e dor de ea.Dar nu o vrei pur si simplu.Vrei sa te iubeasca.Ti-e dor de acele cuvinte.Te iubesc.Sunt poate cele mai ciudate cuvinte pe care le stii.Iti amintesti zambetele pe care ti le aduceau, fericirea pe care o simteai cand ti le soptea la ureche.Gandindu-te la ele acum, observi ca incepi sa plangi.Pentru ca ea nu ti le-a mai spus de mult, si nu ti le va mai spune vreodata.Urasti asta.Nu poti sa ti-o imaginezi in felul asta.Ti se pare ca este o alta persoana.Ti-e dor de cea pe care o stiai.

Stai si te gandesti.Poti lipi o farfurie sparta, insa vor ramane urmele sparturii.Poti lega o ata rupta, insa va ramane nodul.Iti dai seama ca, chiar daca soarele isi va intoarce razele catre tine, nu va mai fi niciodata la fel.Numele tau nu va mai fi "focul" care sa o faca sa tresara, la auz.Ai avut acest vis, ai vrut sa il traiesti, insa te-ai trezit mai devreme.Incerci sa te resemnezi.Desi nu poti, ai puterea sa ii spui "ramai cu bine"...

Asta este o interpretare pe scurt a cantecului meu, din viziunea autorului.Omul fiind o fiinta emotionala si subiectiva, sunteti liberi sa simtiti ce vreti (de la dezgust total pana la, de ce nu placere) cand imi ascultati munca de o viata.Am plecat insa de la ideea, ca ar fi interesant sa stiti ce am simtit pentru a scrie asa ceva...