joi, 26 martie 2009

Perna mea...

Stau fara sa adorm, in nopti tarzii, si privesc tavanul.Asta fac de cateva zile incoace.Poate pentru ca in stanga este doar perna goala, pe care inca o mai strang in brate uneori, sperand ca asa voi putea sa adorm mai repede.Sau poate pentru ca si mai in stanga este patul gol, care asteapta sa ii fie incalzita putin salteaua, ca si interiorul meu.

Dar in sus nu vad tavanul, cu zugraveala lui alba si liniile negre ale jaluzelei.In sus vad cerul negru, si bolta cereasca plina de stele.Si privind in jos, ma vad pe mine, poate peste 5, 7, 10 ani...stand in pat, in timpul noptii, si privind din nou, cerul.Dar ma uit in stanga mea, si acolo te vad pe tine.

Doar imaginea ta, acolo, poate sa acopere amintirile fumurii, neclare, de acum 13, 14 ani, cand eram trezit de tipete sfasietoare, si trebuia sa urmaresc lucruri pe care niciodata nu le-am inteles, si nu o sa le inteleg. Eram un simplu copil, fara vina.Pana in momentul in care cutterul portocaliu de la 7:30, cu stirile ProTv din sport pe fundal mi-au taiat copilaria.

Numai mainile tale calde si moi, si trupul tau pe care il tin in brate ma fac sa ma simt implinit, pentru momentele in care sabia mea de jucarie, din lemn, impartea lacrimi in stanga si in dreapa.

Numai respiratia ta lenta, calma si calda imi poate sterge din minte simfonia violenta si rece de zgomote, urlete si pumni ce rasunau a tunete.

Numai pleoapele tale, asternute peste ochii tai minunati pot sa traga perdeaua peste fanta de intuneric ce se vede sub mine.

Doar ce simt pentru tine poate sa ma razbune pentru ce n-a simtit nimeni.Un nimeni.

Doar parfumul respiratiei tale poate sa imi scoata din nas vaporii otetiti.

Doar buzele tale, ce ma saruta, pot sa imi vindece ranile, de care niciodata nu m-am vaitat, dar pe care le am.

Inca sper ca, macar odata, voi avea ocazia sa transform visul in realitate, pentru fiecare cosmar din care nici pumnii nu m-au trezit, ca sa nu vorbesc de ciupit.

Dar tu nu stii asta.Nimeni nu stie asta.Nimanui nu ii pasa asta.Pentru ca fiecare vrea ce nu are, sau ce n-a avut.Si mainile ce imi freaca ochii, imi spulbera totodata si imaginea pe care vreau atat sa o traiesc.Si ma intorc cu capul spre perna, il acopar cu patura, si incerc din nou sa adorm.A doua zi sunt din nou, doar Bazgan Andrei Sabin, al doilea elev la catalog.