vineri, 29 mai 2009

Totuşi, e rău...

E frumos să vezi că eşti diferit de ceilalţi; ca toată lumea să îţi spună că eşti special; ca unii să îţi spună că şi-ar dori pe cineva ca tine, dar să te uiţi în jur şi să îţi pui problema dacă nu cumva eşti prost. Să stai să plângi pentru sufletul tău, şi să te convingi că eşti prost, prietenii spunând că eşti prost pentru că plângi, iar cei mari pentru că plângi pentru ceva ce la vârsta ta, nu există.

Totuşi, e frumos să crezi că poţi contrazice lumea care îţi spune că la vârste abia coapte de soarele vieţii, nu iei sufletul în joacă.
Să asişti la discuţii, şi să taci, spunandu-ţi in gând, că trebuie să fi diferit, dacă ai ceva de spus.

Şi e frumos să începi să te crezi special. Să te-numeri într-o lume pe care o crezi mai bună.

Totuşi, e rău e să realizezi că eşti singur în lumea ta.