joi, 8 octombrie 2009

Lucrurile mici

E scurt drumul de la un zambet la o incruntare. Cateodata prea scurt. Cat de mare ar fi zambetul, e nevoie de un lucru mic de tot, neinsemnat, care sa iti prabuseasca poteca si sa te faca sa te intorci. Si lucrurile neinsemnate sunt peste tot, treci pe langa ele in orice clipa, oriunde ai fi. Urasc lucrurile neinsemnate. Le-as ignora si eu ca si ceilalti, dar se intampla si ca un lucru neinsemnat sa iti faca ziua frumoasa. Uneori sunt asa de neinsemnate, incat nici nu ai idee de ce, deodata, soarele straluceste color in jurul tau.

Cel mai mult imi plac lucrurile neinsemnate in lumina soarelui, sau in intunericul unei camere mici, si degetele acelea delicate care se invart, incercand sa explice cine stie ce lucru, unora care se uita atenti, implicati in discutie. Doar eu stau si ma uit la ele, de parca ar fi niste baghete magice care imi fac vraji, sau de parca ar fi niste roti imense dintr-un parc de distractii, si eu sunt copilasul care le priveste fascinat. Da, fascinat. Asta era cuvantul. Si peretii camerei ma feresc de lumea rea de afara, de celelalte lucruri mici, alea rele, care asteapta sa ma atace precum niste lei infometati, sau de toti aia care vor sa imi fure lucrurile neinsemnate atat de minunate, doar asa, pentru ca pot, si nu pentru ca le-ar fi de folos... caci probabil doar eu imi invart privirea dupa "baghetele" alea magice de care spuneam. Dar, oricum stiu ca lumea va vrea sa mi le fure mereu, si cu toate astea, imi ramane totusi zambetul pe fata, pentru ca tuturor ne place cand primim cadouri, lucruri frumoase fara sa facem nimic. Ma bucur deci, de micile ocazii pe care le primesc.

Raman inca fascniat, cu o tenta de regret insa, fata de cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu, "cu o tenta de regret" pentru ca uneori, e prea frumoasa. Atat de frumoasa, incat toate lucrurile alea neinsemnate rele...