luni, 12 octombrie 2009

Hotii de vise

Intotdeauna se gaseste ceva sau cineva, gata sa iti fure dragostea. Atunci cand ti-ai dori mai putin, atunci cand te astepti mai mult. Atunci cand conteaza mai mult. Atunci cand iti pasa mai mult. De parca universul are ceva cu tine - fie el universul cu sensul propriu, sau metaforizat, cu sensul de "un ratat care pana acum nu dadea nici buna ziua" sau "una pe care pana acum o durea undeva". Ideea e ca incerci sa iti explici, sa gasesti logica din spatele a tot ce se intampla. Si continui sa ramai cu intrebarea in minte, pentru ca nu exista logica in asa ceva. Pierzi timpul intrebandu-te de ce exista idioti pe lume, sau de ce zambeste ala de odata asa, sau chiar "de ce ala?". Nu te ajuta cu nimic, si daca, ca prin minune gasesti un raspuns, nu ai ce face cu el. Uneori idiotii nu au vina. De vina e chiar ea, dragostea, care nu arde, ci curge, prin micile crapaturi ale sufletului tau, departe de ochii cuiva; caci poate, bun-simtul ar putea uneori sa te fereasca de zambetele idiotului sau aleia, care stii ca iti taie usor, usor, craca de sub picioare, pe care tu te-ai chinuit sa o faci atat sa creasca, si care speri sa devina un copac in toata regula. Unde mai pui ca n-ai auzit niciodata daca zambetul tau in schimb, a ajutat vre-un pic de tot la cresterea crengii? Nicaieri, asa ca oftezi si inghiti in sec toate gandurile negre. Tragi aer in piept si iti juri inca odata ca nu trebuie sa renunti la sufletul tau. Dar iti aduci aminte prin cate rahaturi ai trecut, si te intrebi din nou daca n-ar fi mai usor sa dai drumul. Caci daca ar fi ce se presupune ca e, s-ar intoarce.

To be continued.