sâmbătă, 19 iunie 2010

Balada Shaormei

Astazi la tv am aflat ca in Romania sunt in jur de 1000 de shaormerii, cu 1000 de clienti in medie, pe zi. Facand un calcul, datele spun ca in Romania se consuma zilnic in jur de 1 000 000 de shaorme pe zii. Datele astea m-au fascinat, si azi in timp ce nu aveam altceva mai bun de facut, am inceput sa fac brain storming pe aceasta tema.

Suntem in jur de 22 000 000 de locuitori, nu? Deci pe zi, o persoana din 22 mananca shaorma. Nu pare cine stie ce, dar sa ne gandim la numarul mare de locuitori de la sate. Ei bine, acei locuitori mananca shaorma odata pe an, la dragaica, si reprezinta acea mica eroare a calculului nostru.

Un shaormar din 3 iubeste shaorma cu de toate. Din restul de 2, doar unul alege shaorma fara anumite ingrediente pentru ca nu ii plac, celalalt preferand shaorma fara sosuri, datorita unor povesti mai urate ce circula de la shaormar la shaormar.

Dar sa vedem partea economica, ca tot este criza. In medie, o shaorma costa 14 lei, la aceasta adaugandu-se fie un suc, fie o portie de ceva in plus bonus. Deci, pe zi, shaormeriile din Bucuresti lucreaza cu o masa monetara de 140 000 x 1 000 000 = 140 000 000 000 lei vechi. Impozitul de 16% ce se aplica shaormarilor aduce in bugetul statului 22 400 000 000 lei vechi zilnic.

In medie, 3 sferturi din consumatorii de shaorma sunt "tarani" (cu sensul figurat, nu cel propriu de locuitor al satului). Asta inseamna ca 150 000 de ambalaje de shaorma sunt aruncate zilnic pe jos in toata tara.

As continua, dar...mie foame.

marți, 15 iunie 2010

In primul rand mi-e greu sa incep sa scriu ceva pentru ca ma topesc de caldura. E nedrept, este aproape miezul noptii, a plouat torential inainte si e inca foarte cald.
Se pare ca sa stai treaz pana noaptea tarziu sperand ca asa o sa ai parte de putina racoare nu e o strategie prea buna. Asa ca fugi la culcare.

Sau nu, stai. De ce te gonesc chiar acum, cand esti pe blogul meu? Nu! Stai, uita-te pe aici pana te plictisesti, si apoi poti iesi si te poti culca.

Inca nu stiu ce sa scriu. Acum, ce am prin cap, e legat de un post care se afla mai pe jos. Spuneam atunci ca cel mai bine pot spune asta in versuri, si ca va urma. Ei bine, e pe cale sa urmeze, ca sa zic asa. Incerc sa caut un camp frumos in Bucuresti (da, camp in Bucuresti) care sa poata fi locatia unui mic si modest clip. Aparatul foto are inca bateriile descarcate, ideiile sunt inca multe si marunte, cheful de ore intregi de editare si sutele de erori ce ma asteapta (compositarea video pe WinXP merge genial) e cam jos, doar stabilizatorul de imagine home-made ce asteapta sa fie testat.

De fapt, cand ma gandesc ca acest cantec chiar imi place, parca imi vine cheful. Vreau ca clipul sa fie ceva invers mesajului cantecului, sa fie o bucatica de soare, de vara, pe care sa o pot revedea atunci cand voi avea nevoie, atunci cand il voi asculta. Desi nu va ajunge la multa lume, asa cum o fac altele mai neserioase, la cei care va ajunge, va ajunge unde trebuie, in suflet, de acolo de unde a iesit.

Aici Bazi, am incheiat transmisiunea.

miercuri, 2 iunie 2010

Miroase deja puternic a vara. Nu ne mai sta gandul la nimic, decat la soare, la vacanta/concedii, si racoare. Cel putin mie. Abia astept sa am timp sa scriu mai mult pe aici.