duminică, 4 iulie 2010

Se apropie data de 17 iulie. 3 ani din ziua in care am inceput sa cred ca viata e frumoasa. Urmau 3 luni de vise frumoase in fiecare seara. Dar habar nu aveam ca pentru a iti trai visul trebuie sa te lupti atat, cu toti. Uneori n-are pic de logica, uneori simti ca te chinui degeaba, ca n-are niciun rost. Nu intelegi nimic, si te intrebi de ce o faci.

Dar abia acum dupa atata timp, totul incepe sa dea roade.

joi, 1 iulie 2010

Atunci cand ma striga

Degetele ei de la picioare ma plimba peste tot, pentru ca nu o scap din privire. Le cunosc pe toate, fiecare in parte. Ii urmaresc toti pasii. Faptul ca ma urmeaza ma face cel mai fericit. Usor, usor imi ridic privirea ce aluneca pe gambele ei catifelate, pana la coapsele ei moi, o gadil putin cu ochii pe solduri pentru ca ador cum rade cand fac asta, o sarut pe umeri cu aceeasi privire, pentru a ma pune bine cu ei, poate poate...dupa care in aceleasi saruturi urc scara imaginara de pe gatul ei, ii sarut barbia, nasul, fruntea, ochii, iar buzele raman la urma, pentru ca altfel toate celelalte ar ramane uitate pentru totdeauna, asa cum ramane totul in jur odata ce le-am atins.

In acelasi moment, o privesc in ochi si exclam "Da!?". Ma strigase.