marți, 31 august 2010

A venit toamna

Ieri m-am trezit putin bulversat, dintr-un vis nu tocmai foarte frumos. De altfel, nu eram sigur ca m-am trezit caci nu vedeam ca de obcei soarele ce imi ura de dimineata, si nici nu simteam caldura unei alte zi de vara. A trebuit sa ma duc pana la geam si sa ma uit pe cer, ca sa realizez ca e urat afara. Asta imi strica cel mai mult dispozitia. Prima zi inorata dupa vara. Arunc o privire catre calendar si vad exact lucrul de care mi-era cel mai teama. Era 30 august. Urma ultima zi calendaristica de vara. Dar cum? Parca alaltaieri a fost 1 iunie. Parca ieri a fost 1 iulie. Cum a zburat asa?

Ei bine, nu poate nimeni sa ma contrazica ca se petrece ceva cu timpul. Jur ca o simt pe pielea mea. Trece mult prea repede.

Tocmai de aceea nu am fost in cea mai buna dispozitie azi. Sa zicem ca am fost in acord cu vremea de afara. Si totusi, urmeaza o toamna intreaga cu o astfel de vreme. Am nevoie mai repede de caldura verii mele. Nu mai pot astepta pana Miercuri sau Joi. Dar oricum, ziceam mai sus ca timpul trece repede, deci poate am sa pot.

De altfel, ar trebui sa dorm de mult, insa de data asta nu imi pare asa rau. Macar am facut ceva productiv. O sa fie in curand postat pe aici.

luni, 23 august 2010

Repeat

Probabil a 200-a oara cand incepe din nou melodia asta. Am ascultat-o toata ziua, caci ma simt ca si cum ar fi scris-o dupa mine. Sunt ragusit, dar am fredonat-o pana cand n-am mai putut vorbi. Eram singurul cretin din statia de tramvai care se uita in zare si avea ochii umezi. Asta pentru ca stelele au stralucit mereu pentru tine si pentru tot ce faci, galbene. Am aparut eu si ti-am scris un cantec, pentru tine si pentru tot ce faci, si a iesit...galben. Mi-am folosit tot timpul ca sa imi fac vise, si ele galbene. Apoi m-ai lasat cu ele.

Am sarit peste asta, pentru tine si pentru lucrurile pe care le faci...pentru ca erau galbene. Am tras o linie pentru tine si pentru lucurile pe care le faci...pentru ca erau galbene. Pentru tine as sangera pana m-as usca si as fi luat de vant, pentru ca esti...

Acum, lasand tonul emotional, probabil postul acesta nu are nicio logica. Dar hei...cantecul asta este superb.

marți, 17 august 2010

Nu o sa credeti ce mi s-a intamplat!

Stateam aseara linistit, si mancam pop-corn in timp ce ma uitam la emisiunea mea favorita (de pe Minimax). Eram foarte aproape sa adorm, dar atunci am vazut ca in fata mea pe autostrada era o masina. Arunc repede pop-cornul, fac mizerie, ma dezmeticesc, caut frana cu piciorul si vad ca e blocata. Incep sa tip, si fix atunci un paparazzi vine si imi face o fotografie dintr-un elicopter pe care scria FBI. Ciudat...


Pariez ca habar nu aveti care e faza!

marți, 10 august 2010




In aer e o liniste asurzitoare. Esti in al 4-lea an de misiune pe Statia Spatiala Internationala. De 1 an ai pierdut toate conexiunile cu Pamantul. Il vezi pe hublou in fiecare zi, dar nu poti ajunge la el. Racheta de intoarcere trebuia sa vina de pe Pamant, acum 56 de zile conform planului. Dar n-a venit. Planezi usor pe orbita, si conform traiectoriei ar trebui sa ajungi la sol in 5 luni, datorita unor modificari bruste aparute campului magnetic terestru care te atrage. In fiecare seara teama, necunoscutul, dorul de casa te macina usor usor. Oare ce s-a intamplat? Oare de ce nu te cauta nimeni? Oare ei cred ca ai murit? Incet incet privesti pe acelasi hublou cum te apropii metru cu metru de casa. Intrii in atmosfera si incepe deja sa para ciudat. Nu stii exact ce e, dar parca nu te simti ca pe Pamant. Nava accelereaza in picaj, te intorci rapid, intrii in camera de decompresie, iti pregatesti parasuta si apesi butonul "Eject". Ajungi jos si realizezi. Idiotii au pornit al 3-lea razboi mondial. De aceea s-a pierdut orice conexiune de un an. De aceea nu te-a cautat nimeni. De fapt, cine? In jur nu e nimeni. Americanii au atacat Iranul, care a ripostat cu o bomba nucleara. Se leaga acum. In urma cu 9 luni cockpitul navei s-a luminat in timp ce dormeai. Nu era doar o eruptie solara. Era razboiul. Idiotii au distrus planeta. Te uiti in jur, si te simti ca o fantoma. Esti singurul supravietuitor. Doar tu. Pe tot pamantul. Ce faci acum?