vineri, 10 decembrie 2010

Timpi si timpuri

Ce repede trece timpul atunci cand in trecerea lui te incalzeste pe dinauntru. Mereu mi s-a parut asa, dar acum parca e si mai si. Mi-aduc aminte de copilarie. N-a fost ea cea mai buna, dar a fost. Mi-aduc aminte ca aveam atata timp :). Mama pleca la serviciu si eu stateam singur toata ziua. Ziua aia parca era un an. Ma jucam, ma invarteam, si la un moment dat, cand ma plictiseam, ma duceam in balcon, ma asezam in fund, si priveam in sus, spre cer. Incepeam sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa fiu mare. Ma gandeam ca a fi mare e ca o rasplata primita pentru ca am fost copil atat timp. Priveam copilaria ca pe... hai sa ii zic o "armata" pe care trebuia sa o fac, ca apoi sa ma fac mare si sa am lucruri de oameni mari. Ce naiv eram :). Acum mi-am dat seama de fapt cum sta treaba. Copilaria este "permisia" din "armata". Dar pana sa imi dau seama de asta, am ramas fara timp.

Cu toate astea, simt ca timpul ce va veni va fi frumos :)