miercuri, 19 octombrie 2011

Nu învăţăm niciodată

Ăsta-i adevărul. Sau învăţăm şi uităm şi mereu ne dăm seama prea târziu de asta.

Niciodată nu ne bucurăm de ceva cât îl avem. Sunt alte lucruri care par mai importante. Copii au şcoală, tinerii facultate, adulţii slujbă şi în fiecare seară în care ne aşezăm în pat ne aducem aminte că nu am făcut ceva azi. Ne culcăm cu regret, pentru că urmează o altă zi, iar profesorii vor note, e sesiune iar şeful vrea muncă mai multă, căci nu mai are bani să ne plătească. Ne spunem că mai sunt 4 zile şi vine weekend-ul. Vom putea atunci să le facem pe toate. Ne minţim mereu aşa, în ciuda faptului că timpul nu are răbdare. Weekend-urile vin şi pleacă, fără să ne aştepte vreodată. Ori muncim în continuare, ori stăm şi privim cum trece timpul fără să facem nimic din ce ne-am dori. Ajungem să ne dorim atâtea încât oricum nu am ştii ce să facem mai întâi.

Totdeauna există mâine. Mâine facem aia, mâine facem cealaltă...mâine, mâine, mâine. Totul până când nu mai este mâine. Şi asta se întâmplă inevitabil şi mereu înainte să ne dăm seama. Suntem parcă sortiţi eşecului în ceea ce priveşte a ştii să ne bucurăm de moment.

Nu scriu postul ăsta ca pe un reproş pe care îl aduc omenirii din postura de un om care a descoperit cum să se bucure de moment. Oh nu, nu sunt eu tipul. Dacă eram eu ăla, acum, în loc să stau în faţa unui calculator la miezul nopţii şi să îmi scriu regretele pe internet, ca şi cum i-ar păsa cuiva aş face cu siguranţă altceva.

Dacă e cineva pe undeva cu care vrei să faci ceva anume, fă azi. Dacă nu, mâine. Ai dreptul la un singur mâine. Curând acela va pleca într-un mod sau altul şi vei ramâne cu încă un regret.

"Dacă n-a fost să fie atunci, acum nu mai are rost."



Un comentariu:

  1. Mi-a placut mult post-ul despre efemeritatea timpului.Ma bucur ca ma realizat si eu ,acum,ca trebuie sa fac ceva atunci cand vreau eu si nu la doi ani dupa scripturi...app fundalul cu picaturi si focul acela "cald" transmite o senzatie de confort :D .Brava !

    RăspundețiȘtergere