luni, 23 ianuarie 2012

Gata

Odată şi odată vine ziua pe care o doreşti fără să o vrei, ziua pe care o aştepţi dar speri să vină cât mai târziu. Pe mine mă mai despart 5 minute de ea. Nu mi-am închipuit-o niciodată până acum, nu ştiu cum va fi. Dacă ar fi să spun ce simt acum...mă simt ca undeva la mare, singur pe plajă. Nu ştiu să înot şi mai sunt câteva minute până când cineva mai mare şi mai puternic mă va împinge, sigur de faptul că îmi face bine şi că mă va ajuta. De asemenea, simt că parcă visul meu până acum s-a conturat în direcţia zborului. Am mers cât am putut pe nisip, însă în faţă e doar apă. Nu am ce face. Mi-aş fi luat zborul până acum, dar nu am avion. Sper că în marea asta murdară, plină de rechini voi reuşi să înot înapoi la suprafaţă. La urma urmei, nu îmi trebuie un avion. Cred că la final pot zbura şi fără să am avionul meu. În niciun caz nu am să înghit apă. Nu am să mă înec. Am să învăt să înot mai întai, ca să pot să ies la suprafaţă şi la un moment dat să ajung sus.

 You put me on a shelf, 
And kept me for yourself
I could only blame myself,
You could only blame me
And I could write a song
A hundred miles long
Well, that's where I belong
And you belong with me
[...]

You belong with me,
Not swallowed in the sea
Yeah, you belong with me
Not swallowed in the sea

Mulţumesc :) .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu