joi, 3 martie 2016

Andrei Bazi - Lumea peste cap - comentariul autorului


Prima mea piesă EDM! Hm, cel puțin prima pe care am făcut-o publică. Cei (puțini rămași) care au dat acum 6 ani subscribe la contul meu de YouTube pe vremea când username-ul era "bazytherapper" (mi se părea un nickname smecher când aveam 10 ani și ascultam Paraziții toată ziua) probabil că se întreabă acum "ce dracu a pățit și ăsta frate?". Asta dacă nu m-au uitat deja de mult :)

Că tot am atins punctul ăsta și că tot nu mai citește nimeni blogul ăsta, aș vrea să spun că pentru mine genul muzical nu e atât de important. Sau poate că este, dar consider că a te limita la un singur gen muzical este o greșeală, pentru că pierzi esența procesului artistic. Ideea e să îi dai frâu liber imaginației și să te lași condus de ea, nu să o ții strâns să nu iasă din granițele nu știu cărui stil.

Trecând peste paragraful de mai sus care nu interesează pe nimeni, revenim la melodia de și mai sus care nu interesează pe nimeni :))

De fiecare dată încerc să fac muzică care să exprime un sentiment. Ceva ce am trăit, ce trăiesc alți oameni în jurul meu. Pare clișeu ce spun eu aici, o spun mulți. Dar dacă analizezi puțin muzica din ziua de azi, prea puține piese au un conținut concret. Prea multe piese folosesc textul doar ca să îți dea prilej de fredonat ceva, ca un zombie. În realitate cuvintele alea nu înseamnă nimic. Auzi vocea aia că spune ceva, îți rămâne linia melodică în cap și repeți și tu în duș, fără ca măcar să treci prin filtrul minții sensul cuvintelor. I got a point here și dacă nu m-aș fi hotărât să încep postarea asta târziu în noapte (mi-e somn), aș fi fost mai clar și aș fi detaliat mai mult. Dar ca o concluzie, eu încerc să fac opusul, să fac muzică și versuri cu un conținut, așa cum mă pricep.

Deși nu mă mai cheamă "bazytherapper" pe YouTube, eu de acolo vin. Am descoperit chemarea de a îmi exprima trăirile prin versuri pe muzică atunci când am început să ascult rap. Și pentru că în copilărie am ascultat ceva rap și am încercat să învăț de acolo, modul meu de a scrie versuri s-a format conform celui tipic melodiilor rap - cât mai multe cuvinte, alăturate descriptiv și ritmic pentru a forma un mesaj. Pe măsură ce am crescut, am gustat și din alte "mâncăruri de pește" și am început să apreciez ideea de a spune cât mai mult cu cât mai puține cuvinte. Văd că am chef de vorbă dar în același timp mi-e somn, trebuie să termin postarea asta mai repede.

Tocmai în ideea de a încerca să spun multe cu puține cuvinte, am scris piesa asta, Lumea peste cap. Și atunci când e vorba de dragoste, sunt atât de multe de spus...fiecare dintre noi o simte, în felul lui. E pretutindeni, în milioane de forme și e foarte ușor să vorbești despre una din formele ei dar foarte greu să le bagi pe toate într-o oală și să vorbești despre ele în general. Nu știu dacă are sens ce-am zis mai sus, oricum...sunt sigur că ai simțit cel puțin odată cum este să fii îndrăgostit. Acea beție care îți ia mințile și puterea de concentrare. Orice ai face, faci cu picioarele la 1 metru de sol - plutești. Te uiți în jur și vezi totul printr-o amorsă a chipului persoanei care te-a adus în starea asta. E peste tot. O găsești în tot ce faci. Ei bine, acela e momentul în care poți să o suni pe Whatsapp și să îi spui "Tu, uuu uu, uuu uu, mi-ai dat lumea peste cap".

Ce e cel mai interesant la dragoste, e că te lovește când te aștepți mai puțin. N-ai cum să o prezici. Ești la mâna ei. Așa cum spun și în versuri, poți avea mii de premise, dar în momentul în care apare dragostea, totul se schimbă și rămâi cu un singur scop - satisfacerea dorinței de iubire. Pentru asta respiri, pentru asta pui capul pe pernă seara. Bine, asta dacă ești un romantic. Dacă ești mai ciocănar de fel, poate că nu.

Sau poate că da, căci așa cum spun în versul doi, dragostea e ca un strop de culoare. Și colorăm fiecare, ne colorează și ea. Poți crede că tu ești imun, că ești "monocrom", dar într-o zi o să aflii că și pentru inima ta există o culoare potrivită.

Cam asta este piesa, cam ăsta este mesajul. Cum spuneam, am încercat să spun multe cu puține cuvinte. Dacă am reușit decideți voi. Muzical, am încercat să redau acea veselie, acea senzație de carusel pe care o ai atunci când ești îndrăgostit. Acea senzație de prospețime. Mie chiar îmi place ce a ieșit. Ție? Tu decizi!

luni, 7 septembrie 2015

Andrei Bazi - Un om obișnuit (versuri)

 

Am închis ochii la un moment dat
Și-am lăsat lumea afară
Să se-agite neîncetat
Din dimineață până-n seară

De-aș putea să o înțeleg
M-aș simți cu mult mai bine
Căci dacă ar fi acum să aleg
N-aș ști cum și pe cine

Să las în continuare să își ducă clipa spre sfârșit
Fără direcție în universul ăsta infinit
Pe lumea noastră e loc pentru fiecare
Simt adesea că-s prea mic pentru o lume așa de mare

Vreau să știu de ce trăiesc și pentru cine am să mor
Dar simt că mi se scurge viața-n fața unui televizor
Și cu cât mă-ntreb mai multe doar realizez mai tare
Că n-am răspuns...pentru nicio întrebare.


Las tot în urmă zi de zi, până soarele răsare
Sunt dator doar inimii căci n-am nimic în buzunare
Prețuiesc ce vreau să vând, gândesc cu inima și capul
Și trec prin suflet ce gândesc, încerc să scot din mine Dracul

Încerc s-ating cu mintea tot ce nu-mi atinge mâna
Și mi-ar trebui mai multe vieți căci simt că nu-mi ajunge una
Sunt un om obișnuit într-o lume mai ciudată
Îmi caut rostul rătăcit, n-o să-l găsesc niciodată



Încerc să-mi judec sorții încâlciți
Ei mă judecă pe mine
Împreună căutăm rătăciți
Ce e rău și ce e bine

Oare-există undeva vre-un plan
Oare-s lucruri ce se leagă
E mult prea simplu sau prea complicat
Ca un om să înțeleagă

Căci mă-nvârt într-o spirală care încă se lărgește
Și cu cât înaintez cu atât mă amețește
Simt că-mi trebuie doar un pas ca să pot ieși din ceață
Dar am pașii numărați și-mi ajung doar pentru o viață

Vreau să știu de ce trăiesc și pentru cine am să mor
Dar simt că mi se scurge viața-n fața unui televizor
Și cu cât mă-ntreb mai multe doar realizez mai tare
Că n-am răspuns...pentru nicio întrebare.


Las tot în urmă zi de zi, până soarele răsare
Sunt dator doar inimii căci n-am nimic în buzunare
Prețuiesc ce vreau să vând, gândesc cu inima și capul
Și trec prin suflet ce gândesc, încerc să scot din mine Dracul

Încerc s-ating cu mintea tot ce nu-mi atinge mâna
Și mi-ar trebui mai multe vieți căci simt că nu-mi ajunge una
Sunt un om obișnuit într-o lume mai ciudată
Îmi caut rostul rătăcit, n-o să-l găsesc niciodată



Într-o zi tot ce e în ceață o să capete contur
O să-mi recunosc vise când o să privesc în jur
Va fi ziua în care timpul va începe să se scurgă
Vor fi lacrimi ce s-au săturat s-aștepte atât să curgă

Dar prețuiești cu totul altfel tot ce-ai obținut cu greu
Destinația e doar punctul în care termini un traseu
Un traseu ce ia sfârșit contează doar pentru o clipă
Căci sunt multe altele ce vor să-nceapă acum și țipă


scris de Andrei Bazi în octombire 2014.

sâmbătă, 1 august 2015

le Plan B - Plina de idei

Van Damme, câinele Doge şi alte personaje cu renume şi-au făcut apariţia în ultimul meu videoclip le Plan B - Plina de idei:



Deși a întârziat 2 ore la filmări, Jean-Claude Van Damme a acceptat fără probleme să plonjeze pe parchetul celor de la Misterium 52 Escape Room, trăgând în total 6 focuri de armă în cele 3 duble ce au fost filmate. Doge a fost foarte entuziasmat de tot ce se întâmpla, reacționând la fiecare moment cu "Wow!", "Such cool!", "Much awesome!".

Dacă îți place și ție ce a ieșit, nu uita să împărtășești clipul cu prietenii tăi :)

marți, 26 mai 2015

Nota 2

Weekend-ul acesta am postat un nou clip video le Plan B - Nota 2:


Sper că atât piesa cât și clipul au reușit să te amuze :)

Dacă așa este, nu uita că atât eu cât și trupa mea suntem pe cont propriu, deci contez pe tine să lași un like pe YouTube și pe Facebook pentru a ne susține: http://facebook.com/lePlanB.ro și http://facebook.com/andrei.bazi.

Și pentru că e frumos să împărtășești bucuria (n-ai văzut reclamele TV la telefonie mobilă? :D), nu uita să dai Share și să te asiguri că toți prietenii tăi îl văd!

Dacă ți-a plăcut mult piesa și vrei să o fredonezi, uite și versurile oficiale, pe care le poți găsi și pe Tumblr le Plan B - http://leplanb-ro.tumblr.com/:

le Plan B - Nota 2 (Versuri Oficiale)
Vers 1:

Prietena mea mi-a zis

Că nu știe ce simte

Ne iubim nespus, reciproc, convins

Doar că eu spun adevărul și ea minte



Și nu știu ce să fac să înțeleagă

Că merit să fiu eu din lumea întreagă



E plin de tentații pe unde privești

Și e greu să te abții



E mult prea ușor să te îndrăgostești

De-aș putea să le rezist ce bine ar fi



Căci fetele mă amețesc și-apoi mă pierd în vraja lor

După puțin timp se plictisesc și nu mai știu ce vor



Refren:

Și cine le-a lăsat așa?

Te rog Doamne, schimbă-le

E mai ușor cu matematica

Decât e cu fetele!



Și nu e vina mea

Căci mi-am făcut toate temele

Dar ceva din logica în roz

Îmi strică toate notele

Și am nota 2

Și am nota 2…

Și am nota 2

Și am nota 2…


Vers 2:

Mi-am zis că-i nevoie să mă pregătesc,

Mi-am căutat o profesoară

Mi-a zis că n-am șanse să reușesc

Subiectul îmi place dar materia mă omoară



Sunt mult prea multe chestii prea subtile…

O să trec de testul ăsta doar pe pile!



Dar n-am de ales, trebuie să mai învăț

Și speranța n-o să-mi moară

Eu mă tot străduiesc să le agăț,

Dar n-am cârlige și rămân pe dinafară



Căci fetele mi-alunecă printre degete

Oceanul e plin de pești, eu sunt sătul de secete



Refren 



Acum că mingea se rostogolește, odată ce se oprește și vântul care tot bate din față (sper eu că în curând), voi adăuga multe alte piese și clipuri. Așa că toată lumea să dea subscribe pe YouTube! Coming soon!

Până atunci, vă las cu poza asta de la filmări, în care toată lumea avea un moment în care reflecta la nemurirea sufletului:

vineri, 3 aprilie 2015

Nu am destul timp să am timp

Povestea vieții fiecăruia, nu? Diferă doar ce vrei - și cred că în funcție de asta diferă și cât de mult merită sau nu fiecare timpul pe care și-l dorește. E una să vrei să joci mai mult Counter Strike - și să mai ai timp să te uiți și la nu știu ce serial. Aici sunt de acord - sunt lucruri mai importante de făcut. Problema mea e că nici pentru acelea nu îți ajunge timpul. Dacă știe cineva formula magică prin care poți face mai mult de 3 lucruri într-o zi (în mare și duse la bun sfârșit), sunt ochi și urechi. O formulă care să nu răpească din cele 8h obligatorii de dormit, cele 10h obligatorii de petrecut la muncă (8h munca plus alte 2h pierdute pe drum, dus-întors) și cele 3h dedicate unei alimentații cât de cât normale. Păi ziua are doar 24 de h, deci ai 3 ore pe zi în care poți face ce dorești ca om angrenat pe deplin în mecanismul social... Doar 3 ore? Unii oameni vor prea multe, clar.

duminică, 22 februarie 2015

O mie

Motivul pentru care am tăcut în ultima vreme. A fost un drum întortochiat, aveam multe în cap, multe de făcut, timp puțin - asta a ieșit. Precum un adevărat Sergiu Nicolaescu, eu am centrat, eu am dat cu capul, ba acum tot eu mă laud - ce gol am dat! Acum rămâne de văzut dacă îi place și altcuiva, căci mai sunt multe în așteptare acolo de unde a venit acest clip/această piesă. Și pentru că de obicei pe blogul ăsta scriu alte lucruri, bănuiesc că trebuie să fac și prezentările, pentru cine încă nu știe despre ce e vorba: Eu sunt Bazi (salut! ești pe blogul meu, ce tare!), le Plan B este noua mea trupă, O mie e una din piesele noastre. Dacă este genul vostru de muzică, rețineți le Plan B, căci vor fi alte piese curând. În rest, dacă piesa nu vă atinge, pentru a nu pleca supărați de la postarea asta, rețineți atunci când vă simțiți un simplu oarecare că acolo undeva un alt om vă consideră cineva.

luni, 19 ianuarie 2015

Uneori, anumite lucruri nu îți dau pace. Încerci tu să fugi, dar nu ajungi nicăieri și parcă tot universul complotează în acest sens. Încerci să pui rațiunea pe primul plan și să găsești explicații logice pentru toate lucrurile bizare ce se întâmplă. Și în timp ce cauți o explicație se întâmplă din nou și ajungi de unde ai plecat - de unde încercai să fugi. E un cerc vicios. Să vedem noi cum se iese dintr-un cerc vicios.

duminică, 4 ianuarie 2015

Cum sa tipi fara sa scoti un sunet

În jurul nostru este numai zgomot. Orașul e plin de mașini zgomnotoase, oameni grăbiți care țipă și șantiere. Fiecare dintre noi crede că are ceva important de spus. Unii o spun rezervați, alții n-au nicio problemă să țipe în gura mare. Unele lucruri merită ascultate, altele sunt la fel de utile precum o furculiță atunci când servești supă. Și totuși, dacă ai citit titlul de mai sus, te întrebi cum este să țipi fără să scoți un sunet. Toată lumea poate face acest lucru și sunt sigur că fiecare din noi l-a făcut măcar odată. Pentru unii a fost dureros, pentru alții a fost poate mai plăcut. Cred că punctul comun pentru fiecare din cei ce au simțit acest țipăt a fost dorința ca el să înceteze, într-un fel sau altul. Deși este mut, este profund asurzitor și cu greu te poți concentra asupra altor lucruri atunci când acest strigăt îți umple urechea. Păcat însă că doar tu îl auzi. E un țipăt atât de puternic și doar tu îl auzi - cum altfel poți descrie acel sentiment - acea dorință sfâșietoare ca o persoană să îți vorbească, să îți spună ce vrei să auzi? Acea dorință de a îi spune cât de frumoasă vrei să o faci să se simtă, cât de mult dorești să îi oferi, cât de specială este și cât de clare îți sunt ție lucrurile. E cu atât mai greu atunci când știi că acest țipăt trebuie să rămână mut. Cu atât mai puternic devine. Ajunge să moară la un moment dat și încă îi simți forma, ca un mulaj pe care mintea ta i l-a făcut în toate zilele și nopțile în care l-ai auzit. Probabil că ajungi să îl ai pe conștiință. Și pentru că titlul sună ca și cum eu aș știi ce trebuie să faci să poți țipa astfel, recunosc - am mințit. Din păcate lucrurile astea se întâmplă pur si simplu. Poți crede sau nu în noroc în general, dar în situația asta sigur ai nevoie de șansă. Vă urez tuturor să aveți noroc!

marți, 30 decembrie 2014

De fiecare dată când îi privesc chipul îmi dau seama că nu am fost niciodată liber. Sunt prins în atâtea lanțuri - și cu toate că niciunul nu este prins cu un lacăt, trebuie să stau și să merg mai departe auzind mereu acel zornăit al zalelor. Am simțit asta de mic. Acel sentiment unic, acea clipă în care privești în ochii unei fete și îți vezi cumva atât reflexia cât și tot universul care pare numai al tău, e (atunci când ești mic) o simplă poveste pe care nu o înțelegi. Deși nu o înțelegeam pe deplin atunci, știam că cei mari au dreptate. Știam că am să cresc, am să găsesc o fată pe care am să o privesc în ochi și am să văd acolo toate răspunsurile întrebărilor care m-au măcinat dintotdeauna. Aveam mare dreptate. Dar n-am știut cât de greu e să te abții să o iei de mână și să fugi din lumea asta reală, unde fiecare dintre noi e împărțit în atâtea bucățele. N-am știut cât de greu este să încerci îi spui în câteva cuvinte atât de mici și atât de uzate tot ce simți. Cum să o faci să înțeleagă? Cum să îi spui totul fără ca ea să se sperie? Cum să știi dacă ar vrea să audă așa ceva? E o formă de nebunie, poate singura pentru care nu te închid într-un salon de spital. E atât de dificil să îi privești permanent chipul imprimat pe retina ta, e atât de greu să te prefaci că nu îi auzi vocea ce îți vorbește în cap și e atât de greu să ai rabdare. E atât de greu să nu o iei de mână și să fugi. E atât de greu să te prefaci că totul e normal, că lumea se învârte și fără zâmbetul ei, că ziua are rost și fără să o știi fericită, că mâncarea are gust și fără să îți vorbească ea. Liberi? Suntem doar liberi să visăm.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Magic cu "m" mare

A mai trecut un an (aproape). Credeam că am înțeles cum e cu magia, dar mă mințeam singur. Sunt puțin trist din cauza asta, dar sunt foarte fericit, tot din cauza asta. Sunt clar sub efectul acestui farmec, o simt cu toată ființa. Dimineața, la prânz, seara, în timp ce dorm, în vis, chiar și acum, în timp ce scriu. Se joacă cu mine, mă chinuie, mă schimbă, mă doare, mă bucură, e clar. Și totuși, de data asta s-ar putea să fie mai greu, mai greu ca niciodată. Dacă am învățat totuși ceva, acel lucru e să nu mă tem. Frică nu există, dar știu că sunt pe un teritoriu fragil, unde o mișcare greșită mă aruncă peste bord, înapoi în niște ape tulburi în care nu mai vreau să înot. Și de data asta e ca și cum fac totul pe întuneric. Toate șansele sunt aparent împotriva mea, dar știu că lucrurile astea se întâmplă tocmai pentru că atunci când voi ajunge unde trebuie, va fi magic cu "m" mare. Și asta este misiunea mea, asta trebuie eu să fac, simt că merită și sunt deja pe drum. Încet dar sigur.