marți, 22 aprilie 2008

O scrisoare pentru un prieten...

Asta e...asta esti tu.Uneori te surprinzi si pe tine.Esti inca foarte tanar.Nu ai
ajuns sa te cunosti.Abia incepi.Nu credeai ca vei simti asta.Credeai ca vei fi copil
mereu.Nu puteai sa vezi mai departe de o picatura de ploaie care doar iti uda hainele.
Nici de stele.Erau simple puncte albe.Dar oare ce s-a intamplat acum?Incepi sa vezi si
altceva in lucruri in care altadata nu vedeai nimic special.Si ti-e rusine.Iti amintesti
cum esti afara, cu baietii.Cand ploua, injuri ploaia, caci te uda...dar acum ti se pare
ca si cerul plange cu tine.Cand venea vorba de ea, o injurai, ca sa para ca nu iti pasa.
Dar acum, parca nu conteaza ce cred ei.Conteaza ce crezi tu.Si tu crezi altceva...si de
cand plangi tu cand asculti o melodie?Parca ascultai doar hip-hop, si luai muzica
doar ca pe un prieten de pahar...radeai de "EMUISTI", care cica sunt aia care plang tot
timpul, pe muzica, si fara...si isi taie venele pentru...o fata.Dar acum ti-e rusine ca ai
gandit asa.Nu iti vine sa iti tai venele, dar te simti trist.

Acum ploua, dar cerul e senin.E noapte si se vad stelele.Luai la misto cantecul ala, al
Laurei Stoica, cu "Vreau sa am steaua mea...".Dar in momentele astea, chiar daca inca nu
prea stii cine a fost tipa, parca versul ala are mai mult sens pentru tine.Te simti ca un cer
inorat.Fara pic de lumina.Totul e sumbru, si intunecat.Mai si ploua.Te simti ca si mort.
Nu vrei sa iti duci zilele ca o planeta moarta, invartindu-se in Univers degeaba, pentru
ca oricum nimanui nu ii pasa.Parca ai vrea o stea...cat de mica, care sa se arate spre tine.
Sa iti arate ca ei ii pasa.Ceva te umfla in piept.Iti vine sa plangi.Dar se aude telefonul.
Suna baietii.Te cheama iar la un pahar pe scara.Probabil o sa faceti iar misto pana dimineata.
Raspunzi la telefon, si incerci sa le spui ca...dar nu poti.Te iau pe sus.Si te duci.

Ei?Ca de obicei.In forma.Par ca sunt in al 9-lea cer.Nimic nu pare ca le poate strica dispozitia.
Ei vad ca e ceva ciudat in legatura cu tine...la "Ce-ai ma?" tu raspunzi cu "Nimic" si bagi
un zambet fals.Te gandesti ca poate o sa mearga.Incerci sa uiti totul.Faci ce fac si ei.Si
incerci sa te pacalesti ca merge.Dar se face dimineata.Ajungi acasa.Te uiti in oglinda...si?
O iei de la capat.Desi ai incercat sa zambesti, nu ai uitat nimic.Iti vine iar sa plangi.
Unde gresesti?

Ei bine...gresesti cand vrei sa uiti.Nu poti.Nu e omeneste.Nu poti uita.Poti doar sa treci
peste.De fapt "poti", caci nu de tine depinde, ci de timp.El le rezolva pe toate.O
simtim cu totii odata si odata.Nu vrei sa uiti, ci sa te gandesti la asta cu bucurie.
Nu sa iti vina sa plangi.Si asta se va intampla.Cat de curand.O sa vezi.Vom vorbi si atunci,
si o sa iti amintesc de "scrisoarea" asta.Iti promit.

Cu drag,
BAZi