miercuri, 3 iunie 2009

A citit intr-o carte...

Fragment dintr-un dialog de azi (eu sunt maro).
-Hai ma, vii si tu...a zis ca vrea sa mergem amandoi.
-Nu ma, lasa, mergi tu, distreaza-te. Eu am decis sa ma interiorizez.
-Pai nu e bine ma asa...e cel mai rau sa fi izolat, sa n-ai prieteni.
-Pai stiu, da daca nu am prieteni...
-Pai iti faci!
-Pai nu vreau.
-Mai stii ce ziceai atunci, care e idealul tau de fata?
-Era, nu mai e.
-Pai de ce?
-Pai nu mai am niciun ideal de fete.
-Da' cum ai ajuns la ideea asta? De la aia cu Gheorghidiu, ah?
-Nu, pai...am citit...intr-o carte, nu mai stiu cum se numea. Si erau acolo fel de fel de prostii, despre femei, dastea, si...mi-a trecut totul despre dragoste. Si nu mai vreau nici sa mor, cu armata, si asta...am zis ca daca vreau sa mor ma duc acolo in sectoru ala unde sunt tigani...
-Ferentari?
-Da, acolo...si dau intr-unu sa vezi cum sar toti sa ma bata...
Nu stiu de ce, dar pentru o secunda, parca mi s-a frant inima. Asa cum simteam si cand citeam cate o poezie de Bacovia.
Toti il fac cretin, pentru ca a scris despre "mortaciuni". Gluma, deja scrum, "ERA EMO". Pe mine ma face sa ma inmoi, si nu pentru frumusetea artei lui, sau pentru placerea de a citi asa ceva. Ma inmoi pentru ca n-as vrea sa stiu ce simtea acel om, cand a scris asa ceva. Sa fie poate empatie...