vineri, 24 decembrie 2010

Craciun Fericit

Craciun Fericit si sanatate sa aveti. Pacat ca nu-i un pic de zapada afara.
Eu unul stau la usa cu o bâtă si il astept pe Mosu. De ce? Tocmai pentru ca nu o sa vina. E chiar frumos. Parca sunt iarasi copil. Cand eram mic, eram asa nerabdator sa vad ce imi aduce Mosul, ca aveam pulsul ridicat de la ora de culcare pana pe 25, la ora de trezire. Acum am pulsul ridicat sperand ca poate greseste usa, aterizeaza la mine si ii platesc niste polite. O merita batranul bine de tot.

Totusi, sper sa ajunga la voi inainte sa aterizeze la mine, si sa va aduca ce va doriti fiecare. Craciun Fericit din nou.

duminică, 19 decembrie 2010

Noua Ordine

Oare de ce cred din ce in ce mai mult ca Facebook este condus de Illuminati?

vineri, 10 decembrie 2010

Timpi si timpuri

Ce repede trece timpul atunci cand in trecerea lui te incalzeste pe dinauntru. Mereu mi s-a parut asa, dar acum parca e si mai si. Mi-aduc aminte de copilarie. N-a fost ea cea mai buna, dar a fost. Mi-aduc aminte ca aveam atata timp :). Mama pleca la serviciu si eu stateam singur toata ziua. Ziua aia parca era un an. Ma jucam, ma invarteam, si la un moment dat, cand ma plictiseam, ma duceam in balcon, ma asezam in fund, si priveam in sus, spre cer. Incepeam sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa fiu mare. Ma gandeam ca a fi mare e ca o rasplata primita pentru ca am fost copil atat timp. Priveam copilaria ca pe... hai sa ii zic o "armata" pe care trebuia sa o fac, ca apoi sa ma fac mare si sa am lucruri de oameni mari. Ce naiv eram :). Acum mi-am dat seama de fapt cum sta treaba. Copilaria este "permisia" din "armata". Dar pana sa imi dau seama de asta, am ramas fara timp.

Cu toate astea, simt ca timpul ce va veni va fi frumos :)

marți, 30 noiembrie 2010

Duhule...

Pentru ca mereu gasesti ceva in plus sa iti doresti, eu mi-as dori sa pot sa citesc gandurile. Nu tuturor. Dar chiar as vrea sa stiu...sau stai. Cred ca ar fi mai bine daca mi-ar putea fi citite gandurile. Nu de toata lumea, ci doar...hmm. E dificil si e tarziu...

30 Noiembrie

:)

duminică, 21 noiembrie 2010

Acum stiu

A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic pe aici. Mi-au trecut foarte multe prin cap in tot acest timp, si parca acolo inauntru s-a incalzit si a iesit soarele. Mai mult, acum stiu ce credeam pana acum. Sunt ocupat acum sa ma bucur de acest lucru, si sa visez in continuare.

miercuri, 22 septembrie 2010

Niciodata nu primeste ceva cel ce o merita cu adevarat. Din ce vad eu, soartei ii place sa se joace "Baba Oarba", si sa arunce aici si acolo cu visurile unora, lasandu-i sa se uite cum sunt batjocorite apoi. Nu stiu de ce, dar intr-o zi...intr-o zi am sa...

Ploaie cu soare



Avand in vedere ca am impresia ca unii din cei care mai intra pe aici din cand in cand nu stiu de melodiile mele, si de canalul meu de YouTube, si avand in vedere ca ma chinui din greu sa aduc view-uri clipurilor pe care eu le consider importante, fara prea mult succes, am decis sa postez aici aceasta melodie. Este vorba de rezultatul unui post pe care il gasiti pe mai jos, rezultat pe care promisesem ca am sa il pun aici, dar desi a fost gata acum ceva timp, cu toata munca mea la alt clip, am uitat. Iata-l deci, cantecul meu, Ploaie cu soare. Daca va place, m-ati ajuta enorm apasand pe Like, Subscribe si trimitandu-l cat mai multor persoane. Multumesc!

duminică, 19 septembrie 2010

SOS

Cineva sa ma ajute sa schimb scenariul. Sunt cateva lucruri gresite aici.

marți, 31 august 2010

A venit toamna

Ieri m-am trezit putin bulversat, dintr-un vis nu tocmai foarte frumos. De altfel, nu eram sigur ca m-am trezit caci nu vedeam ca de obcei soarele ce imi ura de dimineata, si nici nu simteam caldura unei alte zi de vara. A trebuit sa ma duc pana la geam si sa ma uit pe cer, ca sa realizez ca e urat afara. Asta imi strica cel mai mult dispozitia. Prima zi inorata dupa vara. Arunc o privire catre calendar si vad exact lucrul de care mi-era cel mai teama. Era 30 august. Urma ultima zi calendaristica de vara. Dar cum? Parca alaltaieri a fost 1 iunie. Parca ieri a fost 1 iulie. Cum a zburat asa?

Ei bine, nu poate nimeni sa ma contrazica ca se petrece ceva cu timpul. Jur ca o simt pe pielea mea. Trece mult prea repede.

Tocmai de aceea nu am fost in cea mai buna dispozitie azi. Sa zicem ca am fost in acord cu vremea de afara. Si totusi, urmeaza o toamna intreaga cu o astfel de vreme. Am nevoie mai repede de caldura verii mele. Nu mai pot astepta pana Miercuri sau Joi. Dar oricum, ziceam mai sus ca timpul trece repede, deci poate am sa pot.

De altfel, ar trebui sa dorm de mult, insa de data asta nu imi pare asa rau. Macar am facut ceva productiv. O sa fie in curand postat pe aici.

luni, 23 august 2010

Repeat

Probabil a 200-a oara cand incepe din nou melodia asta. Am ascultat-o toata ziua, caci ma simt ca si cum ar fi scris-o dupa mine. Sunt ragusit, dar am fredonat-o pana cand n-am mai putut vorbi. Eram singurul cretin din statia de tramvai care se uita in zare si avea ochii umezi. Asta pentru ca stelele au stralucit mereu pentru tine si pentru tot ce faci, galbene. Am aparut eu si ti-am scris un cantec, pentru tine si pentru tot ce faci, si a iesit...galben. Mi-am folosit tot timpul ca sa imi fac vise, si ele galbene. Apoi m-ai lasat cu ele.

Am sarit peste asta, pentru tine si pentru lucrurile pe care le faci...pentru ca erau galbene. Am tras o linie pentru tine si pentru lucurile pe care le faci...pentru ca erau galbene. Pentru tine as sangera pana m-as usca si as fi luat de vant, pentru ca esti...

Acum, lasand tonul emotional, probabil postul acesta nu are nicio logica. Dar hei...cantecul asta este superb.

marți, 17 august 2010

Nu o sa credeti ce mi s-a intamplat!

Stateam aseara linistit, si mancam pop-corn in timp ce ma uitam la emisiunea mea favorita (de pe Minimax). Eram foarte aproape sa adorm, dar atunci am vazut ca in fata mea pe autostrada era o masina. Arunc repede pop-cornul, fac mizerie, ma dezmeticesc, caut frana cu piciorul si vad ca e blocata. Incep sa tip, si fix atunci un paparazzi vine si imi face o fotografie dintr-un elicopter pe care scria FBI. Ciudat...


Pariez ca habar nu aveti care e faza!

marți, 10 august 2010




In aer e o liniste asurzitoare. Esti in al 4-lea an de misiune pe Statia Spatiala Internationala. De 1 an ai pierdut toate conexiunile cu Pamantul. Il vezi pe hublou in fiecare zi, dar nu poti ajunge la el. Racheta de intoarcere trebuia sa vina de pe Pamant, acum 56 de zile conform planului. Dar n-a venit. Planezi usor pe orbita, si conform traiectoriei ar trebui sa ajungi la sol in 5 luni, datorita unor modificari bruste aparute campului magnetic terestru care te atrage. In fiecare seara teama, necunoscutul, dorul de casa te macina usor usor. Oare ce s-a intamplat? Oare de ce nu te cauta nimeni? Oare ei cred ca ai murit? Incet incet privesti pe acelasi hublou cum te apropii metru cu metru de casa. Intrii in atmosfera si incepe deja sa para ciudat. Nu stii exact ce e, dar parca nu te simti ca pe Pamant. Nava accelereaza in picaj, te intorci rapid, intrii in camera de decompresie, iti pregatesti parasuta si apesi butonul "Eject". Ajungi jos si realizezi. Idiotii au pornit al 3-lea razboi mondial. De aceea s-a pierdut orice conexiune de un an. De aceea nu te-a cautat nimeni. De fapt, cine? In jur nu e nimeni. Americanii au atacat Iranul, care a ripostat cu o bomba nucleara. Se leaga acum. In urma cu 9 luni cockpitul navei s-a luminat in timp ce dormeai. Nu era doar o eruptie solara. Era razboiul. Idiotii au distrus planeta. Te uiti in jur, si te simti ca o fantoma. Esti singurul supravietuitor. Doar tu. Pe tot pamantul. Ce faci acum?

duminică, 4 iulie 2010

Se apropie data de 17 iulie. 3 ani din ziua in care am inceput sa cred ca viata e frumoasa. Urmau 3 luni de vise frumoase in fiecare seara. Dar habar nu aveam ca pentru a iti trai visul trebuie sa te lupti atat, cu toti. Uneori n-are pic de logica, uneori simti ca te chinui degeaba, ca n-are niciun rost. Nu intelegi nimic, si te intrebi de ce o faci.

Dar abia acum dupa atata timp, totul incepe sa dea roade.

joi, 1 iulie 2010

Atunci cand ma striga

Degetele ei de la picioare ma plimba peste tot, pentru ca nu o scap din privire. Le cunosc pe toate, fiecare in parte. Ii urmaresc toti pasii. Faptul ca ma urmeaza ma face cel mai fericit. Usor, usor imi ridic privirea ce aluneca pe gambele ei catifelate, pana la coapsele ei moi, o gadil putin cu ochii pe solduri pentru ca ador cum rade cand fac asta, o sarut pe umeri cu aceeasi privire, pentru a ma pune bine cu ei, poate poate...dupa care in aceleasi saruturi urc scara imaginara de pe gatul ei, ii sarut barbia, nasul, fruntea, ochii, iar buzele raman la urma, pentru ca altfel toate celelalte ar ramane uitate pentru totdeauna, asa cum ramane totul in jur odata ce le-am atins.

In acelasi moment, o privesc in ochi si exclam "Da!?". Ma strigase.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Balada Shaormei

Astazi la tv am aflat ca in Romania sunt in jur de 1000 de shaormerii, cu 1000 de clienti in medie, pe zi. Facand un calcul, datele spun ca in Romania se consuma zilnic in jur de 1 000 000 de shaorme pe zii. Datele astea m-au fascinat, si azi in timp ce nu aveam altceva mai bun de facut, am inceput sa fac brain storming pe aceasta tema.

Suntem in jur de 22 000 000 de locuitori, nu? Deci pe zi, o persoana din 22 mananca shaorma. Nu pare cine stie ce, dar sa ne gandim la numarul mare de locuitori de la sate. Ei bine, acei locuitori mananca shaorma odata pe an, la dragaica, si reprezinta acea mica eroare a calculului nostru.

Un shaormar din 3 iubeste shaorma cu de toate. Din restul de 2, doar unul alege shaorma fara anumite ingrediente pentru ca nu ii plac, celalalt preferand shaorma fara sosuri, datorita unor povesti mai urate ce circula de la shaormar la shaormar.

Dar sa vedem partea economica, ca tot este criza. In medie, o shaorma costa 14 lei, la aceasta adaugandu-se fie un suc, fie o portie de ceva in plus bonus. Deci, pe zi, shaormeriile din Bucuresti lucreaza cu o masa monetara de 140 000 x 1 000 000 = 140 000 000 000 lei vechi. Impozitul de 16% ce se aplica shaormarilor aduce in bugetul statului 22 400 000 000 lei vechi zilnic.

In medie, 3 sferturi din consumatorii de shaorma sunt "tarani" (cu sensul figurat, nu cel propriu de locuitor al satului). Asta inseamna ca 150 000 de ambalaje de shaorma sunt aruncate zilnic pe jos in toata tara.

As continua, dar...mie foame.

marți, 15 iunie 2010

In primul rand mi-e greu sa incep sa scriu ceva pentru ca ma topesc de caldura. E nedrept, este aproape miezul noptii, a plouat torential inainte si e inca foarte cald.
Se pare ca sa stai treaz pana noaptea tarziu sperand ca asa o sa ai parte de putina racoare nu e o strategie prea buna. Asa ca fugi la culcare.

Sau nu, stai. De ce te gonesc chiar acum, cand esti pe blogul meu? Nu! Stai, uita-te pe aici pana te plictisesti, si apoi poti iesi si te poti culca.

Inca nu stiu ce sa scriu. Acum, ce am prin cap, e legat de un post care se afla mai pe jos. Spuneam atunci ca cel mai bine pot spune asta in versuri, si ca va urma. Ei bine, e pe cale sa urmeze, ca sa zic asa. Incerc sa caut un camp frumos in Bucuresti (da, camp in Bucuresti) care sa poata fi locatia unui mic si modest clip. Aparatul foto are inca bateriile descarcate, ideiile sunt inca multe si marunte, cheful de ore intregi de editare si sutele de erori ce ma asteapta (compositarea video pe WinXP merge genial) e cam jos, doar stabilizatorul de imagine home-made ce asteapta sa fie testat.

De fapt, cand ma gandesc ca acest cantec chiar imi place, parca imi vine cheful. Vreau ca clipul sa fie ceva invers mesajului cantecului, sa fie o bucatica de soare, de vara, pe care sa o pot revedea atunci cand voi avea nevoie, atunci cand il voi asculta. Desi nu va ajunge la multa lume, asa cum o fac altele mai neserioase, la cei care va ajunge, va ajunge unde trebuie, in suflet, de acolo de unde a iesit.

Aici Bazi, am incheiat transmisiunea.

miercuri, 2 iunie 2010

Miroase deja puternic a vara. Nu ne mai sta gandul la nimic, decat la soare, la vacanta/concedii, si racoare. Cel putin mie. Abia astept sa am timp sa scriu mai mult pe aici.

marți, 4 mai 2010



Am simtit ca trebuie sa postez asta. Pe scurt, e vorba de o pisica care se pare ca incearca sa isi resusciteze prietena lovita de o masina. Vazand ca nu reuseste, se aseaza langa ea si inchide ochii, plangand parca.

duminică, 2 mai 2010

Sunt acele zile inorate in care realizezi ca te-ai saturat de lumea asta rea. Sunt acele zile in care injuri telefonul pentru ca suna, in care totul te dezamageste din nou, in care noaptea te gaseste intins pe spate, cu mainile sub cap, admirand tavanul. Dar povestea asta o pot spune cel mai bine in versuri.
Va urma...

duminică, 18 aprilie 2010

Anotimpurile



Acesta este un nou cantec de-al meu - ocazie cu care am schimbat si look-ul blogului, de care pana si eu ma plictisisem. Este unul special, care sper sa va placa si voua. In cazul in care va place, il puteti descarca de la adresa asta.

In curand, voi mai posta si alte cantece pe pagina de youtube. Puteti intra pe http://youtube.com/bazytherapper si apasa pe butonul "Subscribe" pentru a fi tinuti la curent, sau puteti intra aici pe blog.

joi, 15 aprilie 2010

Visul frumos ramas fara curent

Ti s-a intamplat si tie, sigur. Te-ai intors pe burta la loc, incercand sa il resuscitezi, dar ti-ai dat seama ca nu poti si te-ai intors pe spate, zambind usor. Ti-ai petrecut urmatoarele 5 minute revazand-ul. Il vezi neclar, in ceata, dar nu imaginea conteaza. Se simte ceva cand il revezi. Tii minte doar o scena scurta, pe care o ai pe "repeat". Si din ce se repeta, trece si acel ceva ce se simtea. Te scoli, te speli pe fata, si regreti ca te-ai trezit. Mereu te trezesti cand visezi frumos.

Mai urat e atunci cand totul se petrece in realitate. Realitatea transforma regretul ala in frustrare.

miercuri, 7 aprilie 2010

Multumesc Salam, Guta si Minune!

Da. Inca traiesc. Sunt ceva de genul - Miercuri seara, sunt plictisit...n-am chef sa fac nimic, n-am chef, sunt plictisit...de ce sa scriu pe blog?Ati inebunit?Bine, hai ca scriu...

Si de obicei nu prea scriu chestii de genul, dar acum simt ca e nevoia sa o fac. Apropo,a trecut Pastele si nu v-am urat nimic, asa ca va spun si eu acum Hristos a inviat!, si sper ca ati avut ouale tari.

Asta ca sa trec la sambata trecuta, cand tot omul a mers "sa ia lumina". Odata ajuns la biserica am observat o coada asa mare de la chioscul de langa, incat credeam ca s-a mutat lacasul de cult, si ca in cutiile de bere oamenii aveau de fapt candele. 5 minute de stat acolo si de auzit ce se mai discuta in noaptea de Paste m-au facut sa ma conving ca "lumina" probabil merge mai bine cu o bere si niste seminte. Dar, cel mai bine intri in spirtul pascal cu MANELE. Caci maneaua e buna pentru orice. E haina pe care o asortezi cu orice, si garnitura care merge cu orice friptura. Este cu adevarat singurul mix bun, usor de gasit. De aceea, in noaptea de sambata spre duminica, aici la locatia mea au rasunat manelele din toate punctele cardinale, din toate colturile casei, de pe toate axele de coordonate si din toate punctele din spatiu. Aveam de ales o gama mai larga decat toata muzica pe care o am eu in colectia personala. In peretii mei rasunau basii lui Guta, deschizand geamul auzeam acordeonul frenetic si plin de ecou al lui Minune, iar deschizand usa casei, Salam ma intreba frenetic daca sunt gata pentru nebunia lui. De fapt sunt putin rau, caci dupa putina "nebunie" a inceput 50 cent care imi spunea ca il gasesc in club, cu sticla plina de bere.

Acum, nu sunt genul de credincios obsedat, si nu vreau sa spun ca ar fi trebuit ca oamenii respectivi sa asculte Trinitas. De altfel, faptul ca era ziua Pastelui este o variabila pe care putem sa o omitem. Ceea ce vreau sa spun este ca ar trebui ca macar toti vecinii mei cu chef de petrecere in timpul noptii sa vorbeasca intre ei, si sa isi sincronizeze sistemele audio.

joi, 18 martie 2010

Requiem pentru un vis

Intrucat foarte multa lume apreciaza acest cantec al meu, si multa lume ar dori sa aiba versurile m-am gandit ca n-ar fi rau sa le postez aici, pentru ca toti sa intelegeti cu adevarat cantecul. Aveti aici si clipul, pentru a il asculta in timp ce le cititi.

Versurile si muzica imi apartin in totalitate. Este probabil cel mai frumos si cel mai complet cantec al meu de pana acum.



Ma uit in vitrina goala, de pe-aceiasi strada veche
Si imi vad in geam reflexia, un produs fara pereche
Ma uit in jurul meu, parca toate sunt la fel
Cum erau atunci cand amandoi ne priveam in el

In minte-am doar cuvinte ce ti le sopteam pe piele
Cand stateam imbratisati si eu ma uitam la stele
Le vedeam in ochii tai, in fiecare clipa
Si puteam atunci sa jur, ca nu faceam risipa

De saruturi si cuvinte dulci, puteam sa zic o mie
Ar fi fost totusi putine caci ti le spuneam tie
Vedeam pe chipul tau numai finaluri fericite
Si n-as fi crezut vreodata ca in gol voi inghite

Amintiri ce-mi vin in minte-aproape-n fiecare seara
Cand privesc banca pe care ne-am sarutat prima oara
Cand privesc mereu cerul, sperand ca faci la fel
Si sperand c-am sa te vad, poate, oglindita-n el

Zambindu-mi cum faceai atunci, ce zile minunate
Zambetele tale ce atunci treceau neobservate
Dar pe care acum le am in suflet, si m-apasa
Tot mai rau cand realizez ca nu mai esti acasa

Cand ma uit la rama goala, obisnuit sa te privesc
Cand imi dau seama ca niciodata n-am spus te iubesc
Cand te vad mergand pe strada, stralucid toata a zambet
Zambetul ce imi omoara acum, restul meu de suflet

Pe care l-ai lasat aici atunci cand ai plecat
Probabil sa regrete tot ce e de regretat
As putea sa jur ca te urasc din toata inima
Dar pe langa asta mi-as dori sa iti mai spun ceva

Te iubesc din suflet, jur, si daca nu cer prea mult
Mi-ar placea sa imi vorbesti caci as vrea sa te ascult
Daca simti candva nevoia stii unde ma gasesti
Daca uiti ia-o pe strada noastra si-ai sa-ti amintesti...



Si mai trece cate-o zi, doare din ce in ce mai tare
Cand incerc sa-mi vad de viata, cand revad locuri in care
Simteam pentru prima oara ca in sfarsit traiesc
Cand iti priveam ochii si vedeam cum stralucesc

Cand ma priveai lung, din locul nostru preferat
Te uitai intentionat la ceas satula de-asteptat
Caci eu intarziam din nou, si incepeai sa ma certi
Dar simteam in vocea ta ca erai gata sa ma ierti

Sau cand stateam nopti intregi imbratisati privind tavanul
Eram treaz, visam frumos, nimic sa imi taie elanul
Si mi-as fi luat avant mult si apoi as fi sarit
Caci daca venea ceva in drum, tu m-ai fi ferit

Dar acum privesc peretii dezvelit, uitat de lume
Si incerc sa vad in raul asta lucrurile bune
Dar gasesc doar urme pe cearseaf, tu ai plecat de mult
Si-mi ramane doar un cantec trist pe care il ascult

Incercand sa cred ca nu sunt singurul pe care-l doare
Atunci cand dragostea ti-arata ca si ea-i trecatoare
Doar ca poate am ceva eu, poate ca mie nu-mi trece
Si pun mana-n stanga mea, patul meu e inca rece

Si incerc sa-mi umplu timpul, cu diverse lucruri care
Ar trebui sa ma conduca repede spre vindecare
Dar le fac pe toate trist acum, privind inapoi
Spre momentele frumoase cand le faceam amandoi

Sau spre serile frumoase daruite atunci cand
Stateam cu tine-n brate si-adormeam cu tine-n gand
Te visam, si ma trezeam, si incepeam sa zambesc
Stiind ca orice vis aveam, puteam sa il traiesc

Mai ramane doar un lucru-n urma acestei mari iubiri
Si-am sa-ti multumesc acum, pentru multe amintiri
Daca vei simti vreodata nevoia sa-ti amintesti
Hai pe vechea noastra strada, si ai sa ma gasestï...

Puteti downloada melodia de aici: http://sharingmatrix.com/file/2203197

miercuri, 10 martie 2010

10 martie

Azi a fost o zi de genul celor in care nu vrei intrebari, nu vrei nimic. Te gandesti la toate si la toti, si nu vrei sa te mai gandesti la nimic.

luni, 8 martie 2010

8 martie

Azi e Ziua Femeii, Ziua Mamei, etc, prin urmare urez "La multi ani" tuturor fetelor. Dar urari de genul ati tot primit, le face toata lumea, deci tragem linie si trecem la alt subiect.

Nici nu prea stiu cum sa incep. E 8 martie si daca ma uit pe geam, parca vad un glob cu zapada, de decor (cele pe care le agiti sa provoci o furtuna). Lucrurile sunt pe dos, poate de aceea nu stiu ce sa zic. Asta imi aduce aminte de scenele alea de poveste, in care se vede iarna acoperind dealul de la geamul casei, langa semieu. Apropo de asta, mie nu imi place sa citesc povesti. Niciodata nu mi-a placut. Ori n-a avut cine sa imi citeasca cand eram mic, ori am stiut de atunci ca vreau sa imi traiesc propria poveste, si nu sa ma minunez sau sa ma gandesc visator, cu barbia in palme si cu ochii tintiti sus la povestile altora. Pentru mine, faza aia cu "doar in povesti" nu e cine stie ce. De altfel, cand zic povesti, nu ma refer la cai albi pe pereti, balauri si mai stiu eu ce. Eu ma refer la lucrurile care ar trebui sa existe cu adevarat, dar pe care oamenii le ignora. Daca vreau sa fac ceva, e sa imi traiesc propria poveste, intr-o lume care pana si noaptea in somn a uitat sa viseze, sau viseaza bani, chitante sau mai stiu eu ce.

luni, 22 februarie 2010

21 Februarie 2010

Azi a fost o atmosfera tare ciudata afara. Destul de ciudata incat sa te simti singur pe o alta lume.
Era un miros in aer care imi amintea de copilarie, iar soarele incerca sa deseneze un zambet fals pe ea. Ciudata zi.

luni, 8 februarie 2010

Singuratatea noptii

Noaptea, nu poti sa stai fara sa faci nimic. Va provoc sa o faceti. Eu cel putin, nu pot. Fie stai treaz, in fata calculatorului, absorbit de cine stie ce joc sau website, fie esti pe cine stie unde petrecand, fie dormi si visezi, fie stai treaz, si fara sa vrei, ganduri din cele mai bizare iti inunda mintea, oricat ai vrea sa inceteze si sa adormi. Si aici ma regasesc eu. Si mi-e la fel de greu sa scap din singuratatea noptii asa cum imi e sa abandonez ce fac si sa merg in pat. Asta pentru ca m-am saturat de ea. Cu fantomele mi-am reglat de mic, de nevoie, conturile, iar monstrul de sub pat a plecat de mult. Dar tot nu imi plac noptiile in care nu pot sa adorm. Ma pierd mereu singur, printre ganduri, ca printre necunoscuti. Si nu-mi dau pace, orice as face. Doar becul ce imi loveste ochii din cand in cand ma mai aduce putin inapoi, dar oricum stiu ca va trebui sa il inchid si sa ma intorc inapoi. Si acum realizez ca scriind aceste randuri ma apropii din ce in ce mai mult de ele.

luni, 18 ianuarie 2010

Stapanii lumii

Printre toate teoriile ce privesc sfarsitul lumii si ce se vehiculeaza in ultima vreme, cum ca ar fi vorba despre un asteroid care ne va lovi, ca vom disparea intr-o gaura neagra, sau mai stiu eu ce, cea mai interesanta este cea in care se spune ca intr-un viitor destul de apropiat omul va fi stapanit de roboti. E un scenariu destul de plauzibil si infricosator - omul creeaza robotii, robotii devin mai inteligenti decat omul, omul devine sclavul robotilor.

Uitandu-ma insa la lumea din jur, observ ca scenariul asta nu este "destul de plauzibil", ci din contra, real. Daca omul a creeat ceva ce il stapaneste, nu este vorba de roboti, nicidecum. Este vorba de bani, desigur. Ceea ce omul a creeat ca un instrument care sa il ajute in cautarea fericirii, a devenit acum o piedica in gasirea ei. Banul este omniscient, atotputernic, considerat de unii sfant, de altii diabolic, si gata sa lege sau sa distruga orice omul incearca sa faca. Pentru bani se face orice, pentru ca banii pot face orice. Se spune ca banii nu aduc fericirea, dar se stie sigur ca lipsa banilor aduce tristetea. Banii iti dau sansa in viata, lipsa lor te priveaza de sanse, abundenta lor te plictiseste.

Si maine, fiecare dintre noi mergem cu treburile noastre, fie sa ne pregatim pentru a putea castiga bani in viitor, fie chiar sa ii castigam, intrebandu-ne care si cum va fi sfarsitul lumii.

duminică, 10 ianuarie 2010

Vin cu pace

Norbert Rosing fotografia sania sa trasa de caini, in momentul in care un urs polar s-a apropiat de acestia.
Acesta era sigur ca va asista la sfarsitul cainilor sai, in momentul in care a vazut ursul atat de aproape.








luni, 4 ianuarie 2010

Parfum de portocale

...

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Imaginea vorbeste de la sine.