luni, 7 septembrie 2015

Andrei Bazi - Un om obișnuit (versuri)

 

Am închis ochii la un moment dat
Și-am lăsat lumea afară
Să se-agite neîncetat
Din dimineață până-n seară

De-aș putea să o înțeleg
M-aș simți cu mult mai bine
Căci dacă ar fi acum să aleg
N-aș ști cum și pe cine

Să las în continuare să își ducă clipa spre sfârșit
Fără direcție în universul ăsta infinit
Pe lumea noastră e loc pentru fiecare
Simt adesea că-s prea mic pentru o lume așa de mare

Vreau să știu de ce trăiesc și pentru cine am să mor
Dar simt că mi se scurge viața-n fața unui televizor
Și cu cât mă-ntreb mai multe doar realizez mai tare
Că n-am răspuns...pentru nicio întrebare.


Las tot în urmă zi de zi, până soarele răsare
Sunt dator doar inimii căci n-am nimic în buzunare
Prețuiesc ce vreau să vând, gândesc cu inima și capul
Și trec prin suflet ce gândesc, încerc să scot din mine Dracul

Încerc s-ating cu mintea tot ce nu-mi atinge mâna
Și mi-ar trebui mai multe vieți căci simt că nu-mi ajunge una
Sunt un om obișnuit într-o lume mai ciudată
Îmi caut rostul rătăcit, n-o să-l găsesc niciodată



Încerc să-mi judec sorții încâlciți
Ei mă judecă pe mine
Împreună căutăm rătăciți
Ce e rău și ce e bine

Oare-există undeva vre-un plan
Oare-s lucruri ce se leagă
E mult prea simplu sau prea complicat
Ca un om să înțeleagă

Căci mă-nvârt într-o spirală care încă se lărgește
Și cu cât înaintez cu atât mă amețește
Simt că-mi trebuie doar un pas ca să pot ieși din ceață
Dar am pașii numărați și-mi ajung doar pentru o viață

Vreau să știu de ce trăiesc și pentru cine am să mor
Dar simt că mi se scurge viața-n fața unui televizor
Și cu cât mă-ntreb mai multe doar realizez mai tare
Că n-am răspuns...pentru nicio întrebare.


Las tot în urmă zi de zi, până soarele răsare
Sunt dator doar inimii căci n-am nimic în buzunare
Prețuiesc ce vreau să vând, gândesc cu inima și capul
Și trec prin suflet ce gândesc, încerc să scot din mine Dracul

Încerc s-ating cu mintea tot ce nu-mi atinge mâna
Și mi-ar trebui mai multe vieți căci simt că nu-mi ajunge una
Sunt un om obișnuit într-o lume mai ciudată
Îmi caut rostul rătăcit, n-o să-l găsesc niciodată



Într-o zi tot ce e în ceață o să capete contur
O să-mi recunosc vise când o să privesc în jur
Va fi ziua în care timpul va începe să se scurgă
Vor fi lacrimi ce s-au săturat s-aștepte atât să curgă

Dar prețuiești cu totul altfel tot ce-ai obținut cu greu
Destinația e doar punctul în care termini un traseu
Un traseu ce ia sfârșit contează doar pentru o clipă
Căci sunt multe altele ce vor să-nceapă acum și țipă


scris de Andrei Bazi în octombire 2014.

sâmbătă, 1 august 2015

le Plan B - Plina de idei

Van Damme, câinele Doge şi alte personaje cu renume şi-au făcut apariţia în ultimul meu videoclip le Plan B - Plina de idei:



Deși a întârziat 2 ore la filmări, Jean-Claude Van Damme a acceptat fără probleme să plonjeze pe parchetul celor de la Misterium 52 Escape Room, trăgând în total 6 focuri de armă în cele 3 duble ce au fost filmate. Doge a fost foarte entuziasmat de tot ce se întâmpla, reacționând la fiecare moment cu "Wow!", "Such cool!", "Much awesome!".

Dacă îți place și ție ce a ieșit, nu uita să împărtășești clipul cu prietenii tăi :)

marți, 26 mai 2015

Nota 2

Weekend-ul acesta am postat un nou clip video le Plan B - Nota 2:


Sper că atât piesa cât și clipul au reușit să te amuze :)

Dacă așa este, nu uita că atât eu cât și trupa mea suntem pe cont propriu, deci contez pe tine să lași un like pe YouTube și pe Facebook pentru a ne susține: http://facebook.com/lePlanB.ro și http://facebook.com/andrei.bazi.

Și pentru că e frumos să împărtășești bucuria (n-ai văzut reclamele TV la telefonie mobilă? :D), nu uita să dai Share și să te asiguri că toți prietenii tăi îl văd!

Dacă ți-a plăcut mult piesa și vrei să o fredonezi, uite și versurile oficiale, pe care le poți găsi și pe Tumblr le Plan B - http://leplanb-ro.tumblr.com/:

le Plan B - Nota 2 (Versuri Oficiale)
Vers 1:

Prietena mea mi-a zis

Că nu știe ce simte

Ne iubim nespus, reciproc, convins

Doar că eu spun adevărul și ea minte



Și nu știu ce să fac să înțeleagă

Că merit să fiu eu din lumea întreagă



E plin de tentații pe unde privești

Și e greu să te abții



E mult prea ușor să te îndrăgostești

De-aș putea să le rezist ce bine ar fi



Căci fetele mă amețesc și-apoi mă pierd în vraja lor

După puțin timp se plictisesc și nu mai știu ce vor



Refren:

Și cine le-a lăsat așa?

Te rog Doamne, schimbă-le

E mai ușor cu matematica

Decât e cu fetele!



Și nu e vina mea

Căci mi-am făcut toate temele

Dar ceva din logica în roz

Îmi strică toate notele

Și am nota 2

Și am nota 2…

Și am nota 2

Și am nota 2…


Vers 2:

Mi-am zis că-i nevoie să mă pregătesc,

Mi-am căutat o profesoară

Mi-a zis că n-am șanse să reușesc

Subiectul îmi place dar materia mă omoară



Sunt mult prea multe chestii prea subtile…

O să trec de testul ăsta doar pe pile!



Dar n-am de ales, trebuie să mai învăț

Și speranța n-o să-mi moară

Eu mă tot străduiesc să le agăț,

Dar n-am cârlige și rămân pe dinafară



Căci fetele mi-alunecă printre degete

Oceanul e plin de pești, eu sunt sătul de secete



Refren 



Acum că mingea se rostogolește, odată ce se oprește și vântul care tot bate din față (sper eu că în curând), voi adăuga multe alte piese și clipuri. Așa că toată lumea să dea subscribe pe YouTube! Coming soon!

Până atunci, vă las cu poza asta de la filmări, în care toată lumea avea un moment în care reflecta la nemurirea sufletului:

vineri, 3 aprilie 2015

Nu am destul timp să am timp

Povestea vieții fiecăruia, nu? Diferă doar ce vrei - și cred că în funcție de asta diferă și cât de mult merită sau nu fiecare timpul pe care și-l dorește. E una să vrei să joci mai mult Counter Strike - și să mai ai timp să te uiți și la nu știu ce serial. Aici sunt de acord - sunt lucruri mai importante de făcut. Problema mea e că nici pentru acelea nu îți ajunge timpul. Dacă știe cineva formula magică prin care poți face mai mult de 3 lucruri într-o zi (în mare și duse la bun sfârșit), sunt ochi și urechi. O formulă care să nu răpească din cele 8h obligatorii de dormit, cele 10h obligatorii de petrecut la muncă (8h munca plus alte 2h pierdute pe drum, dus-întors) și cele 3h dedicate unei alimentații cât de cât normale. Păi ziua are doar 24 de h, deci ai 3 ore pe zi în care poți face ce dorești ca om angrenat pe deplin în mecanismul social... Doar 3 ore? Unii oameni vor prea multe, clar.

duminică, 22 februarie 2015

O mie

Motivul pentru care am tăcut în ultima vreme. A fost un drum întortochiat, aveam multe în cap, multe de făcut, timp puțin - asta a ieșit. Precum un adevărat Sergiu Nicolaescu, eu am centrat, eu am dat cu capul, ba acum tot eu mă laud - ce gol am dat! Acum rămâne de văzut dacă îi place și altcuiva, căci mai sunt multe în așteptare acolo de unde a venit acest clip/această piesă. Și pentru că de obicei pe blogul ăsta scriu alte lucruri, bănuiesc că trebuie să fac și prezentările, pentru cine încă nu știe despre ce e vorba: Eu sunt Bazi (salut! ești pe blogul meu, ce tare!), le Plan B este noua mea trupă, O mie e una din piesele noastre. Dacă este genul vostru de muzică, rețineți le Plan B, căci vor fi alte piese curând. În rest, dacă piesa nu vă atinge, pentru a nu pleca supărați de la postarea asta, rețineți atunci când vă simțiți un simplu oarecare că acolo undeva un alt om vă consideră cineva.

luni, 19 ianuarie 2015

Uneori, anumite lucruri nu îți dau pace. Încerci tu să fugi, dar nu ajungi nicăieri și parcă tot universul complotează în acest sens. Încerci să pui rațiunea pe primul plan și să găsești explicații logice pentru toate lucrurile bizare ce se întâmplă. Și în timp ce cauți o explicație se întâmplă din nou și ajungi de unde ai plecat - de unde încercai să fugi. E un cerc vicios. Să vedem noi cum se iese dintr-un cerc vicios.

duminică, 4 ianuarie 2015

Cum sa tipi fara sa scoti un sunet

În jurul nostru este numai zgomot. Orașul e plin de mașini zgomnotoase, oameni grăbiți care țipă și șantiere. Fiecare dintre noi crede că are ceva important de spus. Unii o spun rezervați, alții n-au nicio problemă să țipe în gura mare. Unele lucruri merită ascultate, altele sunt la fel de utile precum o furculiță atunci când servești supă. Și totuși, dacă ai citit titlul de mai sus, te întrebi cum este să țipi fără să scoți un sunet. Toată lumea poate face acest lucru și sunt sigur că fiecare din noi l-a făcut măcar odată. Pentru unii a fost dureros, pentru alții a fost poate mai plăcut. Cred că punctul comun pentru fiecare din cei ce au simțit acest țipăt a fost dorința ca el să înceteze, într-un fel sau altul. Deși este mut, este profund asurzitor și cu greu te poți concentra asupra altor lucruri atunci când acest strigăt îți umple urechea. Păcat însă că doar tu îl auzi. E un țipăt atât de puternic și doar tu îl auzi - cum altfel poți descrie acel sentiment - acea dorință sfâșietoare ca o persoană să îți vorbească, să îți spună ce vrei să auzi? Acea dorință de a îi spune cât de frumoasă vrei să o faci să se simtă, cât de mult dorești să îi oferi, cât de specială este și cât de clare îți sunt ție lucrurile. E cu atât mai greu atunci când știi că acest țipăt trebuie să rămână mut. Cu atât mai puternic devine. Ajunge să moară la un moment dat și încă îi simți forma, ca un mulaj pe care mintea ta i l-a făcut în toate zilele și nopțile în care l-ai auzit. Probabil că ajungi să îl ai pe conștiință. Și pentru că titlul sună ca și cum eu aș știi ce trebuie să faci să poți țipa astfel, recunosc - am mințit. Din păcate lucrurile astea se întâmplă pur si simplu. Poți crede sau nu în noroc în general, dar în situația asta sigur ai nevoie de șansă. Vă urez tuturor să aveți noroc!